Helloooo! Ce mai faceți?!
Ziceam la un moment dat că aș vrea ca in această rubrică să vorbesc mai mult despre people management. Prima întrebare care îmi vine în minte este: „Oare cum începe totul?!”
Evident pentru fiecare este o experiență diferită. Dar există și lucruri similare, atât în ceea ce privește rolul în sine, cât și provocările și satisfacțiile respective.
M-am tot gândit cu ce să încep.
Așa că zic să o luăm treptat. Nu de alta, dar graba strică treaba, iar de data aceasta ii poate „strica” și pe alții chiar. Și când spun pe alții, mă refer la echipe, la oamenii cu care lucrăm mai ales în mod direct.
Așadar, în acest articol aș vrea să vedem, despre ce este vorba în aceste corporații.
Voi restrânge puțin aria de referință și mă voi uita la companiile de Outsourcing și la Shared Service Centers. În mare, ele au ca scop principal livrarea de servicii pentru entități din întreaga lume. În Outsourcing (BPO = Business Process Outsourcing), clientul este cel care decide să externalizeze diverse activități către compania de Outsourcing. În cazul Shared Service Centers-urilor, compania decide să centralizeze aceste activități din diferitele entități într-un singur loc, creând o entitate în cadrul aceleași companii. De aceea se mai numește și „In-house”.
În ceea ce privește activitățile principale, acestea sunt tranzacționale. Sunt activități din domeniul financiar, al resurselor umane, al achizițiilor, IT, iar lista rămâne deschisă. Capabilitățile de limbă, skill-urile necesare acestor roluri, costurile, se numără printre criteriile ce stau la baza unei astfel de alegeri.
Fiecare companie poate avea alte țări în scop, depinde de deciziile interne, tipul de activități și contractele semnate.
In cadrul fiecărei companii găsim o împărțire pe echipe și departamente. Am întâlnit însă și conturi (conturi de clienți în Outsourcing), verticale pe industrii, Service Lines etc. Nu este o regulă. Cred că este foarte important să înțelegem că fiecare companie are un vocabular specific și o organizare internă diferită.
Am pornit de la această imagine de ansamblu, deoarece este musai sa înțelegem structura internă a unei companii. Indiferent de nivelul la care suntem, la început de carieră sau dacă am lucrat în firme mai mici.
Si totuși, cum începe totul?
Știți intrebarea aceea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Ei bine, la terminarea facultății am primit din nou această întrebare. De această dată a fost sub forma: „Și…unde ai vrea să te angajezi dupa ce dai licenta?”.
Cred ca mereu am avut o gândire practică și am căutat oportunități de învățare și dezvoltare. Astfel răspunsul meu era: într-o firmă multinațională, în care să pot practica limba germană și să pot avansa în carieră.
Nimic special aș zice. Asta era ceea ce știam că vreau să fac la acel moment, iar restul aveam să descopăr pe parcurs.
Inițial am lucrat într-o firmă micuță cu numai trei angajați. Am petrecut un an acolo. Am folosit limba germană cât am putut de mult. Totodată, am învățat ce înseamnă să răspund cerintelor clienților și cum să obțin cele mai bune oferte de la furnizorii cu care lucram. Am învățat să fiu organizată, independentă, să comunic cu persoane din diferite domenii, să câștig mai multă încredere în mine.
După un an, am primit un fluturaș de la o prietenă. Compania unde lucra ea făcea angajări.
Era o companie multinațională? – Da
Presupunea folosirea limbii germane? – Da
Aveam oportunități de creștere? – Da.
Mi-aduc aminte ca la momentul acela, firma avea 60 de angajați. În ziua în care m-am dus la interviu, prietena mea mi-a arătat o clădire imensă, în construcție, lângă sediul actual. Mi-a spus că acolo ne vom muta anul următor. Am avut interviul și totul a decurs foarte bine.
Când am plecat, trecând pe lângă aceeași clădire, un sentiment de mândrie și încredere mi-a inundat tot sufletul. Am simțit că acolo voi lucra în viitorul apropiat.
In cele din urmă, am fost acceptată ca Senior Process Associate într-o echipă de Accounts Payables (contabilitate furnizori).
Fiind o companie de Outsourcing (externalizare servicii pe românește), a trebuit să plec în Germania împreună cu alți colegi. Timp de șase săptămâni, am fost la client, pentru a face training și a prelua procesul. „On the Job Training” (OJT) ar fi denumirea folosită, însă sunt sigură, că puteți găsi și alte denumiri.
Recunosc că a fost o perioadă foarte grea, cu multă muncă. Multe provocări au provenit atât din folosirea limbii germane, cât și datorită diferențelor culturale. Totodată, a fost și o perioadă pe care nu o voi uita niciodată! Am avut parte de distracție, ne-am plimbat în timpul liber, am vizitat foarte multe locuri. Pe alocuri părea că suntem într-o tabără, nicidecum la serviciu. Însă, la final, rezultatele au fost pe măsură efortului și toată perioada s-a încheiat cu succes.
Întorși în țară, am continuat perioada de tranziție până când am intrat în producție. Termenul de „producție” se referă la faptul că procesul este deja bine definit. Training-ul se încheiase și echipa își făcea treaba în mod independent, fără a mai avea nevoie de susținerea clientului. Sunt diferite etape intr-o tranziție, la fel ca in orice proiect.
La fel se întâmplă și în cazul Shared Service Centers-urilor in-house/interne. Diferența o reprezintă tipul de clienți. Aceștia nu mai sunt companii externe, ci entități ale aceleași companii. Tranzițiile sau migrările de activități au loc la fel.
În ambele cazuri, se poate pleca în țara respectiva pentru preluarea procesului sau se poate face asta de la distanță, scutind astfel niște costuri în plus.
Ei, aș zice că este suficient pentru astăzi.
Data viitoare intrăm in detalii…ce faci dacă îți dorești să fii manager într-o zi?!
Nu uitați că îmi puteți scrie întrebările, sugestiile voastre, fie pe adresa de e-mail Diane@zborinfinit.ro, fie jos in comentarii.
Vă doresc o zi cu soare și bucurie în suflet!
Diane